"Teatrul intervenţiei în cotidian"

Mihaela Michailov
mihaela_michailov [at]
yahoo.com

este critic si teoretician
in domeniul artelor specta-
colului, dramaturg. Colaboreaza
la mai multe publicatii printre
care Suplimentul de cultura,
Sapte Seri, Noua Literatura,
aLtitudini. Este autoarea mai
multor texte printre care Interzis
sub 18 ani, montat in 2008 la
Teatrul Foarte Mic, Bucuresti.
In 2006 a fost castigatoarea
bursei de dramaturgie din cadrul
dramAcum 3 cu piesa Mi-e frica
si in 2007 a premiului UNITER
pentru cea mai buna piesa a
anului - Complexul Romania,
montata in 2008 la Teatrul
National I.L. Caragiale,
Bucuresti.

A publicat până acum
volumele Complexul Romania
(2007, Editura Unitext) si Victor
Rebengiuc. Omul si actorul
(2008, editura Humanitas, in
colaborare cu Simona Chitan).
Din 2006 sustine workshop-uri
de dramaturgie in cadrul
festivalurilor de teatru din
Romania. In vara lui 2008 a
participat la atelierul de critica
de dans organizat de
ImPulsTanz Viena, fiind unul
dintre cei 11 critici inter-
nationali care au acordat Prix
Jardin D'Europe. În prezent,
Mihaela Michailov este
doctorand al Universităţii de
Artă Teatrală şi Cinemato-
grafică Bucuresti. Din 2008
este selectioner unic al
Festivalului Dramaturgiei
Romanesti de la Timisoara.

Sincronizarea cu o scriitură
transversală şi nu paralelă
sau defazată în raport cu
realitatea, decojită de
metaforită şi cîrlige politice,
a constituit miza unor
regizori care au realizat
o mutaţie esenţială în
gîndirea spectacolului
de teatru în România.

Afis de spectacol:
"Elevator" de Gabriel
Pintilei (regia: Adriana
Zaharia), reprezentatie
la Teatrul Mic.

Textul nu mai este un
manuscris închis, ci devine
act performativ maleabil,
constituind împreună cu
spectacolul o comunitate
actanţială.

"Ai o idee? Ti-o facem!",
"Trece-ti granita!",
"Scrie ce vezi!",
"Monteaza-te daca vrei
sa te montam!"

tangaProject
a practicat un teatru-
platformă de dezbatere a
unor problematici comunitare
acute, un teatru implicativ şi
reactiv în care fiecare
participant devine autorul
montării.

În 2008, la concursul
dramAcum au fost primite
peste o sută de texte,
ceea ce, pe de o parte,
demonstrează un interes
din ce în ce mai mare
pentru dramaturgia
contemporană şi, pe de
altă parte, credibilitatea
pe care grupul şi-a
cîştigat-o în timp.

Afis de spectacol:
"Sado-Maso Blues Bar"
de Maria Manolescu
(regia: Gianina Carbunariu),
reprezentatie la Teatrul
Foarte Mic.

Înainte de 1989, modelul teatral românesc propunea avortarea realităţii ca principiu estetic şi etic. Supravieţuiai cu preţul expulzării, cosmetizării sau fentării realităţii. Şopîrlocraţia, introducerea unor simboluri subversive, gesturile şi sintagmele care activau, în mentalul colectiv, o supapă politică funcţionau ca principală sursă de teatralitate. Se foloseau subterfugii pentru a putea spune ceea ce era de spus, pentru a nu fi în colimatorul unor forţe blocante. Cuvintele şi acţiunile erau supuse unei strategii de deviere de la sensul vizat. ’’Ochiul rău’’ al cenzurii bîntuia textele şi spectacole. Limbajul era castrat deoarece cenzura impunea totalitarismul lingvistic. Orice abatere de la normele reglementate de politica discursivă a partidului era amendată.

După 1989, sondarea şi cercetarea teatralităţii cotidianului au jalonat preocupările unor regizori care s-au axat pe dezvoltarea dramaturgiei româneşti contemporane. Limbajului i-au fost restituie drepturile de apartenenţă la realitate, de investigare, fără nici un fel de drapare intenţională, a lumii proxime în care trăim. Limbajului nu i-a mai fost frică să existe, să enunţe şi să denunţe imediatul. Limbajului i-a fost dat ceea ce i se luase abrupt: dreptul la replică. Receptarea lui e însă şi acum pervertită din cauza unei lipse de adecvare la transformări socio-sementice iminente.

Pentru fiecare text contemporan românesc un regizor trebuie să lupte. Oricît de incredibil ar părea, există manageri teatrali care, în România în 2008, negociază numărul de ’’prostii’’ dintr-un text, considerîndu-le neortodoxe pentru ’’spaţiul sacru’’ al scenei. Există însă şi teatre care şi-au asumat, cu consecvenţă, o direcţie în ce priveşte încurajarea textului contemporan: Teatrul Foarte Mic (Bucureşti), Teatrul Naţional ’’Mihai Eminescu’’ Timişoara, Teatrul ’’Toma Caragiu’’, Ploieşti. În cazul teatrelor independente – Teatrul LUNI de la Green Hours, Teatrul ACT -, susţinerea dramaturgiei contemporane e mult mai clar asumată.

Pact cu dramaturgia

Crearea unui prim nucleu de susţinere a dramaturgiei prezente şi promovarea ei programatică a apărut o dată cu structurarea grupului dramAcum.

Pe 25 ianuarie 2002, în cadrul UNATC (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică), a fost lansat grupul dramAcum, care şi-a propus investiţia pe termen lung, practică şi conceptuală, în scriitura contemporană românească. În toate intervenţiile pe care le-au avut, membrii fondatori dramAcum – Radu Apostol (regizor), Alexandru Berceanu (regizor), Gianina Cărbunariu (dramaturg şi regizor), Andreea Vălean (dramaturg, scenarist şi regizor) şi profesorul Nicolae Mandea – au accentuat necesitatea racordării teatrului românesc la spaţiul teatral internaţional în primul rînd printr-o dramaturgie a prezentului. Sincronizarea cu o scriitură transversală şi nu paralelă sau defazată în raport cu realitatea, decojită de metaforită şi cîrlige politice, a constituit miza unor regizori care au realizat o mutaţie esenţială în gîndirea spectacolului de teatru în România. Privilegierea relaţiei dramaturg-regizor, textul în mişcare la care cei doi lucrează împreună, dramaturgul fiind direct împlicat în procesul de facere a spectacolului, au pus în discuţie concepte precum asamblarea organică a montării, partajarea drepturilor de autor şi consensualitatea viziunii. Textul nu mai este un manuscris închis, ci devine act performativ maleabil, constituind împreună cu spectacolul o comunitate actanţială.

Cele două direcţii pe care dramAcum s-a axat au fost organizarea unui concurs de dramaturgie românească adresat autorilor pînă în 26 de ani (au fost acceptate şi excepţii) şi aducerea în circuitul teatral autohton a unor texte contemporane traduse din limbi de circulaţie restrînsă (islandeză, suedeză, macedoneană, bulgară, sîrbă etc). Paralel cu aceste acţiuni care depăşesc registrul teatral, avînd o puternică implicaţie socială prin conţinutul şi reflecţia textelor abordate, dramAcum a căutat un spaţiu propriu în care să dezvolte proiectele începute. Din păcate însă, toate încercările s-au lovit de amînările şi refuzul autorităţilor, în condiţiile în care, în România, nu există un centru de cercetare şi promovare a dramaturgiei contemporane care să nu fie subordonat unui teatru.

Teatralitatea actualităţii

Documentarea realităţilor româneşti prin participarea directă a tuturor polilor reprezentaţi în spectacol – dramaturg, regizor, scenograf, actori – a constituit una dintre metodele de bază folosite de dramAcum. Teatralitatea actualităţii a fost căutată şi evaluată ca principală sursă a scriiturii. Motto-urile folosite în concursurile dramAcum: AI O IDEE? ŢI-O FACEM!, TRECE-ŢI GRANIŢA!, SCRIE CE VEZI!, MONTEAZĂ-TE! DACĂ VREI SĂ TE MONTĂM! reflectă dubla miză actanţială propusă de regizori, cărora li s-a mai alăturat – ca membru stabil – şi Ana Mărgineanu: interesul pentru o dramaturgie a contactului intim cu realitatea şi reflexul de a concepe un spectacol în echipă. Dramaturgii descoperiţi de dramAcum: Peca Ştefan, Nicoleta Esinencu, Vera Ion, Gabriel Pintilei, Bogdan Georgescu, Maria Manolescu etc. sînt jucaţi în teatre importante din România şi din străinătate, sînt traduşi şi incluşi în antologii care apar la edituri din întreaga lume. În 2008, la concursul dramAcum au fost primite peste o sută de texte, ceea ce, pe de o parte, demonstrează un interes din ce în ce mai mare pentru dramaturgia contemporană şi, pe de altă parte, credibilitatea pe care grupul şi-a cîştigat-o în timp.

DramAcum a dezvoltat un sistem de cercetare şi practică teatrală coerent şi cu efecte vizibile pe termen lung. Teatrul românesc a asimilat texte concepute şi traduse în cadrul proiectelor dramAcum, care au direcţionat atenţia celor care scriu şi celor care analizează ceea ce se scrie spre conştientizarea promptitudinii intervenţiei dramaturgice în realităţile noastre imediate, spre perceperea adecvată a acestor realităţi şi spre necesitatea de a înţelege fenomenul teatral organic, spectacolul ca operă colectivă.

DramAcum a pus bazele unui demers de abordare socio-critică a conţinutului cotidian contemporan prin filtrări teatrale pertinente. Potenţialul de teatralitate al evenimentelor cu care ne confruntăm şi-a găsit astfel cea mai adecvată transpunere. Relevanţa fenomenului dramAcum depăşeşte impactul teatral al unor texte şi spectacole prin activarea unei mize sociale care reformatează reprezentările cotidiene.

Artă la faţa locului

Continuînd iniţiativele şi formulele de lucru propuse de dramAcum, mergînd chiar mai departe cu proiecte de documentare aplicată în comunităţi printr-o artă la faţa locului, grupul tangaProject a fundamentat o metodologie dramaturgică elaborată. Apărut în 2005, tangaProject – creat de Miruna Dinu (regizor), Bogdan Georgescu (dramaturg şi regizor), Vera Ion (dramaturg şi regizor), Ioana Păun (regizor) şi David Schwartz (regizor) – a practicat un teatru-platformă de dezbatere a unor problematici comunitare acute, un teatru implicativ şi reactiv în care fiecare participant devine autorul montării. Cei documentaţi şi cei care documentează au drepturi egale în asamblarea unui tip de spectacol prompt, editorial al anomaliilor sociale curente. TangaProject a mutat teatrul în mijlocul celor pornind de la care a fost făcut, integrîndu-le dinamica şi absorbindu-le nevoile. Teatrul a devenit gazonul pe care artişti preocupaţi de evoluţii şi blocaje sociale şi-au stabilit centrii de interes. TangaProject a scos teatrul în stradă, la intersecţia dintre dilemele cotidiene şi indiferenţa autorităţilor, provocînd comunitatea să-şi conştientizeze disfuncţionalităţile interne şi să reacţioneze la ele.

Intervenţiile tangaProject au facu posibil un teatru de apel şi rapel urgent, care somează realitatea să se descopere în punctele ei fragile. Artiştii tanga au funcţionat ca nişte detectori de probleme comunitare pe care le-au documentat pentru ca apoi să le interogheze teatral.

În RahovaNonstop – spectacol în 25 de ore (16-17 octombrie 2006) - au fost integrate poveştile comunităţii din zona Rahova, spectacolele fiind jucate în spaţiile publice din zona Rahova - Uranus. Acest proiect în care regizorii au lucrat cu dramaturgi, actori şi scenografi în echipe de cercetare şi creaţie a fost urmat, la mijlocul lunii septembrie 2007, de un calup de spectacole care au făcut parte din Construieşte-ţi comunitatea, program de investigare a unor comunităţi cu care artiştii au intrat în contact direct pe parcursul mai multor luni. Aceste comunităţi au fost alcătuite din locatarii apartamentelor din blocurile acoperite de mash-uri, chiariaşii din casele naţionalizate, donatorii de sînge, adolescenţii din Complexul de servicii pentru copilul delincvent Titan, Bucureşti. Construieşte-ţi comunitatea a cuprins un atelier de creaţie destinat copiilor din Rahova-Uranus, un atelier de dramaturgie bazat pe experienţele relatate de membri din comunităţile documentate, dezbateri publice, o arhivă vizuală a comunităţii Rahova-Uranus, spectacole de teatru comunitar.

TangaProject a dezvoltat procedee şi tehnici de cercetare specifice teatrului comunitar, cu care publicul din România este extrem de puţin familiarizat. TangaProject a creat un teatru prompt, atitudinal, un teatru care a marşat pe o dublă construcţie comunitară: pe de o parte o comunitate de creaţie (dramaturgi, regizori, actori etc.) care presupune analiza în echipă a grupurilor vizate şi, pe de altă parte, o comunitate investigată şi reprezentată socio-teatral.

Pe 21 august 2008, o parte dintre artiştii tanga au conceput un performance răspuns direct la dezbaterea şi comentariile inepte, provocate de expoziţia Freedom for Lazy People de la Institutul Cultural New York, în urma căreia au fost incriminaţi organizatorii expoziţiei. Tanga a demonstrat încă o dată că e nevoie, în România, de un teatru prompt.

Ausdrucken?

....

Zurück zur Übersicht